Geopolitica securității cibernetice

Cybersecurity has evolved beyond being solely a technical concern; it now plays a significant role in geopolitics as we navigate the information age. In today’s digital environment, data and valuable resources are primarily stored on networked computer systems. The potential sources of threats have expanded beyond local actors and neighboring countries, as the digital realm has redefined our perception of geographical boundaries.

Tabla de conținut

• Înțelegerea dimensiunii geopolitice a internetului și a impactului său asupra securității cibernetice
• Suveranitatea cibernetică
• Securitatea cibernetică dincolo de dimensiunea sa tehnică
• În concluzie

Dependența noastră din ce în ce mai mare de instrumentele digitale și de mediile online ne sporește vulnerabilitatea la activitățile cibernetice dăunătoare, sporind expunerea noastră la criminalitatea informatică și la amenințările la adresa securității cibernetice.

Tehnologiile esențiale, inclusiv sistemele de comunicații fundamentale și progresele emergente precum 5G, cloud computing, inteligența artificială și informatica cuantică, introduc noi provocări în materie de securitate cibernetică care au un impact substanțial asupra securității naționale, creșterii economice și progresului societal pentru națiuni individuale sau chiar regiuni întregi.

Spațiul cibernetic a devenit un câmp de luptă în care țările concurează pentru a domina tehnologii esențiale și pentru a-și afirma supremația digitală asupra standardelor tehnice globale. Actorii statali utilizează progresiv tehnologii digitale și capacități cibernetice împotriva rivalilor lor. În același timp, actorii nestatali au cultivat, de asemenea, aceste abilități, vizând infrastructuri vitale, cum ar fi serviciile de asistență medicală, cercetarea privind vaccinul COVID și activele strategice, putând provoca daune semnificative reputației întreprinderilor și guvernelor.

Geopolitica ne ajută să înțelegem, să elucidăm și să prognozăm acțiunile actorilor globali. În plus, luarea în considerare a factorilor geopolitici în securitatea cibernetică permite instituțiilor să prevadă și să se pregătească pentru amenințările cibernetice semnificative. În ultimii zece ani, o analiză a activităților cibernetice evidențiază o legătură clară între motivele geopolitice și operațiunile cibernetice susținute de state. Prin urmare, îmbinarea informațiilor geopolitice cu metodele convenționale de colectare a informațiilor privind amenințările cibernetice poate ajuta organizațiile să identifice când, unde și cum sunt cele mai vulnerabile la atacuri.

Înțelegerea dimensiunii geopolitice a internetului și a impactului său asupra securității cibernetice

Geopolitica, în termeni generali, este studiul modului în care factorii geografici afectează puterea statelor și relațiile internaționale. Securitatea cibernetică și geopolitica pot fi considerate concepte interconectate. Apariția inteligenței artificiale a introdus noi dimensiuni ale inegalității, vulnerabilității și suferinței umane potențiale în geopolitică, împreună cu apariția unor riscuri combinate.

Conceptul de "geopolitic" este relevant în contextul politicilor cibernetice și al dinamicii puterii. Natura concurențială a spațiului cibernetic între națiuni subliniază importanța sa geopolitică. În plus, influența inteligenței artificiale (AI) asupra unor sectoare precum agricultura, transporturile și altele accentuează semnificația sa geopolitică. Schimbul de tehnologie AI reflectă convergența intereselor esențiale, gestionarea sau lipsa conflictelor și existența încrederii, poziționând AI ca un instrument puternic cu consecințe geopolitice.

S-a încercat adaptarea analizei geopolitice tradiționale la spațiul cibernetic prin concentrarea asupra componentelor fizice, cum ar fi punctele de schimb internet (IXP). Controlul acestor centre este considerat a asigura controlul asupra fluxurilor de informații. S-a propus ca partidul care guvernează fluxurile de comunicare să domine "inima cibernetică" și, în consecință, lumea. Cu toate acestea, astfel de adaptări pot fi subiective și lipsite de rigoarea analitică necesară.

Suveranitatea cibernetică

Conceptul de "suveranitate cibernetică" suferă adesea de o lipsă de rigoare analitică. Acesta rezultă din aplicarea noțiunilor teritoriale la domeniul virtual, extinzând măsurile de securitate cibernetică pentru a cuprinde conținutul informațiilor din spațiul cibernetic. Susținătorii acestei măsuri susțin că aceasta este esențială pentru utilizarea responsabilă a internetului și pentru reducerea riscurilor cibernetice. Cu toate acestea, criticii subliniază că, în țările autoritare cu un stat de drept slab, informația însăși poate fi percepută ca o amenințare. Freedom House sugerează că suveranitatea cibernetică implică impunerea de către guverne a propriilor reglementări privind internetul, limitând fluxul de informații dincolo de frontierele naționale.

Securitatea cibernetică dincolo de dimensiunea sa tehnică

Problemele de securitate cibernetică sunt semnificative în strategiile geopolitice critice și pot fi examinate și înțelese prin intermediul teoriilor relațiilor internaționale, în special în cadrul securității internaționale. Cele două școli teoretice principale, realismul și liberalismul, oferă puncte de vedere distincte cu privire la aceste aspecte.

Realismul subliniază natura anarhică a spațiului cibernetic, afirmând că această caracteristică îl transformă inevitabil într-un nou câmp de luptă. Această anarhie permite, de asemenea, rivalităților geopolitice tradiționale din lumea fizică să se extindă în spațiul cibernetic. În consecință, conflictele din spațiul cibernetic sunt adesea privite mai degrabă ca simptome decât ca evenimente independente.

Natura haotică a spațiului cibernetic se datorează în principal absenței unei convenții cuprinzătoare și eficiente privind securitatea cibernetică, care, în mod ideal, ar trebui să atingă următoarele obiective:

1. Crearea unui cadru juridic amplu pentru abordarea problemelor de securitate cibernetică;
2. să pună în aplicare acest cadru la nivel global, asigurând aderarea și respectarea acestuia de către toate părțile implicate; și
3. Să aplice sancțiuni celor care nu se conformează.

Abordarea acestor aspecte poate stabili o abordare mai eficientă a securității cibernetice, minimizând probabilitatea conflictelor și promovând colaborarea globală.

Realiștii susțin că statele sunt principalii actori din spațiul cibernetic, puterea fiind un factor crucial în acest domeniu. "Puterea cibernetică" denotă capacitatea de a obține rezultatele dorite prin valorificarea resurselor informaționale interconectate din domeniul cibernetic. În general, este mai eficientă atunci când este utilizată în scop ofensiv decât defensiv, din cauza dificultății de a atribui atacurile, a costurilor reduse și a potențialului ridicat de daune.

Conform acestei perspective realiste, apariția curselor de înarmare cibernetică poate fi explicată ca un răspuns la anarhia existentă din partea statelor puternice în domeniul cibernetic. Acest punct de vedere recunoaște indirect prezența armelor cibernetice, care pot fi descrise ca "coduri informatice destinate să amenințe sau să provoace daune fizice, funcționale sau mentale structurilor, sistemelor sau ființelor vii". Conceptul de arme cibernetice și cursele înarmărilor în domeniul cibernetic sprijină raționamentul realist.

Diferiți actori au acordat prioritate elaborării de norme cibernetice, colaborând pentru a stabili mecanisme de guvernanță specifice pentru securitatea cibernetică. Fără o autoritate centrală, guvernanța globală este gestionată de diverși actori, inclusiv state, organizații multilaterale, entități ale societății civile și companii private. Aceste mecanisme pot gestiona eficient și chiar preveni amenințările și riscurile din spațiul cibernetic, atât la scară globală, cât și regională.

O astfel de abordare implică dezvoltarea strategiilor naționale de securitate cibernetică, un subiect în care Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT) deține o poziție centrală. Aceste strategii sunt esențiale pentru formularea și punerea în aplicare a măsurilor care îmbunătățesc securitatea cibernetică în cadrul națiunilor. În fiecare caz, sunt identificați participanții responsabili pentru punerea în aplicare a strategiilor, precum și rolurile și sarcinile acestora.

Ghidul UIT include cooperarea între organizații multilaterale din diverse regiuni geografice, agenții interguvernamentale, instituții de învățământ, firme de tehnologie a informației și consultanți în domeniul riscurilor. Acest efort comun contribuie la abordarea problemelor complexe ale securității cibernetice și la promovarea unui peisaj digital mai sigur pentru toată lumea.

În concluzie

Din punct de vedere analitic, instrumentele teoretice și conceptuale ale geopoliticii și relațiilor internaționale sunt valoroase atunci când se efectuează analize descriptive și explicative ale securității cibernetice. În ceea ce privește primul concept, este important să se evite greșeala comună de a clasifica vag numeroase subiecte și întrebări drept "geopolitice". În acest context, abordările geopoliticii critice oferă o perspectivă nouă. Aceste abordări, distincte de perspectivele tradiționale, oferă o nouă "teritorialitate" spațiului cibernetic, îmbunătățind înțelegerea noastră.

În același timp, școlile teoretice realiste și liberale ale relațiilor internaționale ajută la interpretarea naturii și dinamicii relațiilor din acest spațiu virtual. Realismul subliniază natura sa anarhică, dominația actorilor statali și relevanța politicii puterii. În același timp, perspectivele liberale subliniază prezența diferiților actori nestatali și afirmă că anarhia se diminuează datorită răspândirii normelor cibernetice, a acordurilor multilaterale și a mecanismelor de guvernanță. Este benefică abordarea problemelor de securitate cibernetică dintr-un unghi multidisciplinar, utilizând concepte, tehnici și instrumente din alte domenii ale cunoașterii.