Acasă » Tipuri de atacuri cibernetice cunoscute în detaliu până în 2023

Tipuri de atacuri cibernetice cunoscute în detaliu până în 2023

aprilie 07, 2023 • César Daniel Barreto

Pentru a te apăra cu succes împotriva atacurilor cibernetice și riscurilor, este esențial să înțelegi caracteristicile și acțiunile acestora. Principalele categorii de atacuri cibernetice sunt atacurile SQL Injection, Cross-Site Scripting și Denial of Service (DoS). În acest articol vom explora aceste probleme semnificative de securitate cibernetică.

Atacuri prin injecție SQL

SQL permite comunicarea cu datele stocate în baze de date, fie că sunt stocate local sau găzduite pe servere web la distanță. Această limbă ne permite să extragem și să modificăm informații folosind scripturi sau programe mici. Multe servere care stochează informații pentru servicii sau aplicații se bazează pe SQL.

Așa cum explică OPSWAT, un atac de injecție SQL vizează aceste servere, folosind cod malițios pentru a extrage datele stocate. Această situație poate deveni deosebit de îngrijorătoare dacă datele stocate includ informații private ale clienților, cum ar fi numerele de card de credit, numele de utilizator, parolele sau informațiile clasificate.

SQL injection attack

Unele exemple prevalente de injecție SQL constau în:

  1. Accesarea datelor ascunse implică modificarea unei interogări SQL pentru a produce rezultate suplimentare.
  2. Perturbarea logicii aplicației prin modificarea unei interogări pentru a interfera cu funcția intenționată a aplicației.
  3. Atacurile UNION permit recuperarea datelor din diferite tabele ale bazei de date.
  4. Investigarea bazei de date pentru a aduna detalii despre versiunea și organizarea acesteia.
  5. Injecție SQL oarbă, unde rezultatele interogărilor controlate nu sunt afișate în răspunsurile aplicației.

Cross-Site Scripting (XSS)

În acest tip de atac cibernetic, utilizatorul este vizat mai degrabă decât serverul, deoarece atacul se execută în browserul utilizatorului atunci când accesează site-ul, nu pe serverul propriu-zis. O metodă pentru astfel de atacuri cross-site este injectarea de cod malițios într-un comentariu sau script care se execută automat. Atacurile cross-site scripting pot dăuna grav reputației unui site web, compromițând informațiile utilizatorilor fără a lăsa urme sau indicații ale unei activități malițioase.

Cross-Site Scripting (XSS)

Cross-site scripting (XSS) este o formă de atac cibernetic în care indivizi rău intenționați injectează un script dăunător într-un site web, care este apoi procesat și executat. Acest atac se bazează de obicei pe încrederea site-ului în datele de intrare ale utilizatorului și presupune trimiterea unei URL care conține payload-ul dăunător către utilizatorul țintă. Scopul principal al atacurilor XSS este de a fura date personale, cookie-uri de sesiune și de a utiliza tehnici de inginerie socială, printre alte obiective. Există trei tipuri principale de atacuri XSS, iar acum vom discuta fiecare tip și pașii necesari pentru a ne proteja de ele:

  • Cross-Site Scripting Reflecat: Un atac XSS reflecat injectează de obicei payload-ul într-un parametru de cerere HTTP. Aplicația web îl procesează și îl implementează ulterior fără validare sau escapare. Aceasta este cea mai simplă formă de XSS, iar scriptul malițios destinat să afecteze browser-ul victimei poate fi ușor modificat, posibil fără ca utilizatorul să detecteze atacul.
  • Stored Cross-Site Scripting: În această variantă, aplicația web stochează valoarea introdusă, care include scriptul dăunător, într-un mediu de stocare. Scriptul persistă până când aplicația recuperează valoarea și o încorporează în documentul HTML. Punctele de intrare comune pentru această vulnerabilitate includ comentarii pe site-uri web, postări de blog, nume de utilizator, chat-uri, formulare de contact și detalii ale comenzilor. XSS persistent poate proveni din diverse surse, răspunsurile protocolului HTTP fiind cele mai comune, alături de mesaje prin SMTP, servicii de mesagerie instant și notificări prin socket.
  • Cross-Site Scripting bazat pe DOM: Document Object Model (DOM) este o interfață de programare care reprezintă structura unui document web și îl leagă de un limbaj de scripting. Permite organizarea documentelor precum HTML sau XML și permite programelor să modifice structura, stilul și conținutul documentului. Într-un atac XSS bazat pe DOM, încărcătura malițioasă este executată prin modificarea mediului DOM din browserul victimei, ceea ce face ca utilizatorul să ruleze inconștient cod client-side. Odată cu creșterea bibliotecilor JavaScript, procesarea datelor provenind din surse nesigure (neprotejate sau incorect codificate) pe partea clientului a devenit tot mai frecventă, scriind de obicei aceste date în DOM-ul site-ului web.

Evoluția Cross-Site Scripting (XSS)

De la descoperirea inițială a vulnerabilității, au fost realizate cercetări extinse în acest domeniu. Pe măsură ce limbajele de programare progresează, apar noi metode de a exploata Cross-Site Scripting, datorită diversității limbajelor de programare și abordărilor de dezvoltare web. Un exemplu interesant este JSFuck, un stil de programare care utilizează doar șase caractere și care poate genera și executa cod JavaScript cu caractere minime, bazat pe limbajul JavaScript însuși. Este esențial să se ia în considerare acest stil de programare atunci când se dezvoltă strategii pentru a atenua orice formă de Cross-Site Scripting.

Denial of Service (DoS) și Distributed Denial of Service (DDoS)

Aceste atacuri implică inundația unui site web cu trafic, determinând serverul să devină copleșit de solicitări și să nu poată afișa conținut utilizatorilor. În multe cazuri, aceste atacuri cibernetice sunt executate simultan de mai multe calculatoare, făcându-le deosebit de greu de contracarat. Atacatorii pot proveni din diverse adrese IP din întreaga lume, ceea ce complică și mai mult identificarea sursei potențiale.

Denial of service (DoS and DDoS)

Această atac cibernetic vizează incapacitatea unui sistem, aplicații sau mașini, blocând serviciul dorit. Atacul poate viza sursa de informație (de exemplu, o aplicație), canalul de comunicare sau rețeaua de calculatoare. Serverele web au o capacitate limitată de a gestiona cereri sau conexiuni de utilizatori; depășirea acestui limit poate încetini sau opri răspunsul serverului, provocând posibile deconectări. Denial of Service (DoS) și Distributed Denial of Service (DDoS) sunt două tehnici de realizare a acestor atacuri. Principala diferență este numărul de computere sau IP-uri care participă la atac.

În atacurile DoS, numeroase cereri către serviciu provin de la aceeași mașină sau adresă IP, consumând resursele furnizate. În cele din urmă, serviciul devine copleșit și începe să respingă cererile, ducând la refuzul serviciului. Atacurile DDoS, pe de altă parte, implică mai multe calculatoare sau adrese IP care vizând simultan același serviciu. Atacurile DDoS sunt mai greu de detectat deoarece cererile provin din diverse IP-uri, ceea ce face imposibil pentru administratori să blocheze IP-ul care face cererea, așa cum ar putea în atacurile DoS.

Computerele care participă la un atac DDoS sunt recrutate prin infectare cu malware, transformându-le în boți sau zombi pe care infractorii cibernetici îi pot controla de la distanță. Un grup de boți, adică calculatoare infectate cu același malware, formează o rețea de boți cunoscută sub denumirea de rețea de zombi. Această rețea are o capacitate semnificativ mai mare de a copleși serverele decât un atac realizat de o singură mașină.

În concluzie

Astfel, pe baza informațiilor menționate anterior, amenințările cibernetice existente includ Malware, Ransomware, Viruși, Viermi, Troieni, Denial of Service, Rootkituri, Phishing, Spyware, Adware și combinații ale acestora susținute de diverse mecanisme de atac cibernetic.

Aceste tipuri de atacuri depind adesea unele de altele, utilizând multiple tehnici într-un singur atac. De exemplu, un Trojan ar putea fi folosit pentru a iniția un atac DDoS mai târziu, în timp ce un Rootkit ar putea fi executat după ce s-au obținut parole prin phishing.

Astfel, pe baza informațiilor menționate anterior, amenințările cibernetice existente includ Malware, Ransomware, Viruși, Viermi, Troieni, Denial of Service, Rootkituri, Phishing, Spyware, Adware și combinații ale acestora susținute de diverse mecanisme de atac cibernetic.

autor avatar

César Daniel Barreto

César Daniel Barreto este un apreciat scriitor și expert în securitate cibernetică, cunoscut pentru cunoștințe aprofundate și capacitatea de a simplifica subiecte complexe de securitate cibernetică. Cu o vastă experiență în securitatea și protecția securitate a rețelelor și protecția datelor, contribuie în mod regulat cu articole perspicace și analize privind cele mai recente tendințe în domeniul securității cibernetice, educând atât profesioniștii, cât și publicul.

ro_RORomanian